Când cerul vorbește - răsăritul și apusul văzut de 3 surori
Există momente în care natura reușește să ne oprească din agitația de zi cu zi și să ne amintească cât de frumoasă este simplitatea. Răsăritul și apusul sunt două dintre acele momente speciale. Deși privim același cer, fiecare dintre noi îl vede și îl simte diferit. Tocmai această diversitate face experiența atât de frumoasă.
În acest articol am ales să fac ceva diferit. Nu veți descoperi doar perspectiva mea, ci și pe cea a surorilor mele, Andreea și Ștefania. Suntem trei persoane cu personalități diferite, iar fiecare dintre noi găsește frumusețea în alt mod. Poate că vă veți regăsi într-una dintre perspective sau poate că, la final, veți privi următorul răsărit sau apus cu alți ochi.
Andreea-Ioana Tudor
Îmi place soarele, în toate formele lui, când “se trezește” dimineața, când stă pe cer și ne luminează viața și atunci când face schimb cu prietena ei, luna. Pentru că nu doar mă bucur din aceste experiențe senzoriale pe care le trăiesc, ci încerc și să învăț din acestea, mi-am dat seama că răsăritul și apusul de soare (pentru că nu pot alege una preferată) ne învață una dintre cele mai importante lecții ale vieții.
Răsăritul (lumina) îl asemăn cu provocările care apar în viața noastră, cu puterea de a trece peste tot ceea ce ne încearcă și cu frumusețea naturală. Apusul (întunericul), mă face să mă gândesc la momentele care ne doboară din când în când, care fac întuneric în gândurile noastre și ne fac să pierdem partea rațională. Însă am stat și m-am întrebat…
Oare cum apusul care succede întunericul poate să fie așa liniștitor și frumos? Cum putem aprecia acest moment care aduce întuneric? Oare experiențele negative care conduc la o stare pesimistă au și ele frumusețea lor?
După ce am analizat aceste întrebări cu multă atenție, am găsit un răspuns pe măsură. Frumusețea provocărilor, eșecurilor, experiențelor negative au rolul de a ne conduce către reflectare, către cunoaștere de sine, către învățare. Așa cum ne bucurăm că vine întunericul, pentru a vedea apusul soarelui, care este unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei, așa ar trebui să ne bucurăm și de aceste momente mai puțin pozitive, pentru că ne ajută la dezvoltarea noastră ca și ființe vii.
Mai mult, oare v-ați gândit să asociați răsăritul cu “renașterea”, cu revenirea după experiențe grele? Acest răsărit este vindecarea noastră după oboseală, acest proces fiind la fel de frumos, deoarece învățăm cât de puternici suntem de fiecare dată. Așa văd eu aceste procese și etape ale soarelui. Așa cum viața pe Pământ nu se poate lipsi de existența soarelui și etapele lui, nici noi, ca oameni, nu ne putem lipsi de provocări și experiențe frumoase. Pentru că sunt zile în care ne simțim doborâți, epuizați, obosiți, fără speranță, să nu uităm că puterea stă în noi și în modul în care reacționăm. Chiar dacă apare un apus în existența noastră, mereu o să urmeze și un răsărit.
Nu ne putem da seama de frumusețea vieții și puterea noastră, în lipsa întunericului.
Ana-Maria Tudor
Pentru mine soarele și luna înseamnă viață. Înseamnă permanentul sacrificiu de a dispărea pentru a face loc celuilalt să strălucească. Înseamnă un dans continuu între lumină și întuneric. Înseamnă iubire.
Pentru a putea exista un răsărit, luna trebuie să îi cedeze locul soarelui, iar pentru a exista un apus, soarele trebuie să îi cedeze locul lunii. În tot acest dans continuu, cei doi îndrăgostiți, soarele și luna, se întâlnesc pentru scurt timp. Momentul întâlnirii este momentul când cerul explodează în culori vii și animate…este ceea ce noi numim răsărit și apus. Răsăritul ne oferă șansa să începem din nou, să facem din ziua care urmează cea bună zi, să iubim, să dăruim, să râdem, în timp ce apusul ne oferă șansa să reflectăm la ziua ce tocmai a trecut, să analizăm, să îmbunătățim.
Îmi place foarte mult să văd răsăritul. Cel mai mult la acesta mă atrage faptul că se întâmplă atât de devreme dimineața, încât oamenii nu pot asista în fiecare zi. Soarele și luna au, așadar, acest moment pentru ei doi, departe de ochii oamenilor obosiți, care încă dorm. Însă, ca această întâlnire să nu treacă neobservată, cei doi decid să picteze cerul în culori și să ofere lumină. Mereu când văd răsăritul mă gândesc la lucruri frumoase, la liniște, pace.
Răsăritul este un moment în care totul din jur se oprește, probleme dispar și exist doar eu, în culori.
Îmi place la fel de mult să văd și apusul. Am văzut de foarte multe ori apusul în timp ce făceam lucruri pe care le iubesc: în timp ce citeam o carte, în timp ce pictam, în timp ce purteam o conversație profundă cu prietenii mei sau în timp ce petreceam timp cu familia. Îmi amintește că totul este trecător și că trebuie să ne bucurăm de viață cât de mult putem. Eu sunt o fire curajoasă, îmi plac provocările, îmi place să experiementez traiul în alte orașe sau țări, îmi place să am parte de noi experiențe care îmi oferă adrenalină și sunt o persoană care îndrăznește…să trăiască.
Apusul îmi aduce aminte de toate versiunile mele și mă ajută să nu uit niciodată cine sunt.
Un lucru este sigur, răsăritul și apusul nu sunt permanente. Întotdeauna își fac loc unul altuia pentru ca lucrurile să funcționeze. Când întâmpin probleme care mi se pare nerezolvabile, mă gândesc la asta și viața devine brusc mai ușoară.
Ștefania-Elena Tudor
Când apune soarele, ziua se retrage încet, lăsând întunericul să îmbrace lumea în liniște. Lumina și întunericul sunt făcute să meargă împreună, să se completeze și să ne amintească faptul că una nu poate exista fără cealaltă. În întuneric ne este greu să vedem drumul, la fel cum se întâmplă și în viață. Atunci când ne confruntăm cu greutăți, parcă nu mai zărim nicio ieșire. Tocmai de aceea avem nevoie de o rază de lumină, una care să ne călăuzească pașii și să ne redea speranța.
Întunericul fără lumină nu poate exista, iar lumina își arată adevărata frumusețe doar după ce a trecut prin întuneric. Când soarele apune, nu înseamnă că totul se sfârșește, ci doar că o zi își încheie povestea, făcând loc alteia, poate și mai frumoase.
Apusul ne șoptește să prețuim clipele rămase, să trăim ziua până la ultimul ei strop de lumină și să privim spre mâine cu speranță.
Vedem lumea cu aceeași ochi, însă o simțim total diferit!
Articolul acesta este scris în colaborare cu tatăl nostru – Tudor Marian – Dacă ești curios, poți afla și părerea lui (mai profundă) despre răsărit și apus https://exploratoridesine.org/rasaritul-ca-terapie/